CAPITOLUL 1: MORFOLOGIA ANALITICÃ NUMERICÃ

(continuare)

1.3. Metode de prelucrare (continuare)

p. 33

1.3.6. Înserierea

Analogiile absolute şi relative sunt unelte relevante pentru poziţia unei grupe morfologice în context micro- sau macro-regional. Putem afla astfel unde, în lume, există obiecte similare, şi, evident, cam câte sunt. Aceste metode pot sugera, chiar, istoria unei forme, dacă avem în baza de date şi loturi cu o cronologie mai timpurie, dar nu pot decide şi nu pot da explicaţii. În ciuda opiniei larg împărtăşite, chiar de prieteni şi colegi de muncă, conform căreia “istoricii trebuie să-şi vadă de istorie, iar arheologii de arheologie”, activitatea arheologului ar fi lipsită de finalitate în absenţa e x p l i c a ţ i e i . Cât de interesantă ar putea fi măsurarea a mii de cioburi, uzitarea unui întreg arsenal metodologic, dacă toate acestea nu ne-ar da speranţa – fie şi iluzorie – că în felul acesta vom înţelege mai bine societăţile studiate? Arheologul trebuie să-şi asume răspunderea până la capăt şi să încerce o explicaţie a faptelor, pentru a nu auzi naturalul comentariu – “Ei - şi?!”[64]

Pentru a trece de nivelul unor discuţii pedante despre grupele morfologice şi aria lor de răspândire, avem nevoie de un nivel superior de integrare, de sintetizare a informaţiei. Putem şti, cu mijloacele expuse până acum, care este situaţia grupei 1 sau grupei 2 de la Ciurel. Ne vom trezi însă în situaţia că “semnalele” emise de analiza unei grupe sau a alteia sunt contradictorii. Care este poziţia întregii aşezări de la Ciurel în contextul epocii, al Câmpiei Române şi al Estului European? Pentru a răspunde la aceste întrebări este necesară o metodă integratoare, ca înserierea[65].

Aşa cum mai spuneam, interpolarea pe un grafic cu două coordonate a 100 sau mai multe serii de date transformă câmpul grafic într-un teren de bătălie pe timp de noapte. De aceea, clasificările morfologice nu se pot realiza, direct, la nivel macro-regional. Am operat, în general, cu următoarele serii de clasificări:

- taxonomia intra-sit, sau B, adică secundară (supra, § 1.3.3.)[66];

- taxonomia de relaţie, sau A, sau principală (acelaşi sub-capitol)[67];

- taxonomia regională, care foloseşte în analiza grafică datele taxonomiei de relaţie, respectiv mediile de grupă morfologică; rezultă medii realizate din toţi membrii grupei regionale, nu din mediile de sit[68];

- taxonomia extra-regională, care foloseşte mediile grupelor regionale; această clasificare permite comparaţii la distanţe mari şi între areale culturale cu profiluri diferite[69].

Ultimele două, taxonomia regională şi taxonomia extra-regională, pot face obiectul unei înserieri. Pentru a realiza o înseriere nu este necesar să vă împrieteniţi cu un matematician de la Viena[70] (deşi ar putea fi plăcut) sau cu un profesor de la Universitate. O înseriere nu este, tehnic vorbind, decât un crosstab, care lucrează cu următoarele câmpuri:

- situl, ca row heading, group by

- grupa regională, colum heading, group by

- orice (de ex. ID), value, count[71]

p. 34

Pentru ca să putem controla ordinea rândurilor este necesar de un câmp suplimentar, tip number (posibile variante), prin care să indexăm ordinea siturilor, de genul Gropşani-Gura Gurgotei = 1, Gropşani-Ovrei = 2, Dulceanca IV = 3 etc. Acest câmp este adiţional primului, este deci tot row heading şi conduce etalarea (ascending). Este posibil să nu nimerim din prima identităţile (ca cele de mai sus), adică ordinea ideală de înseriere, dar este suficient să schimbăm indexul (de ex. Dulceanca IV = 5).

Adevăratele complicaţii nu sunt pe partea tehnică, ci pe partea arheologică. Fixarea unui cap de serie (fie Gropşani, fie Praga sau Korceak VII) este, în ultimă instanţă, un fapt arbitrar, datorat unei pre-judecăţi exterioare logicii tabelului; pur şi simplu ştim (nu contează aici din ce surse) sau doar presupunem că aceste situri sunt cele mai timpurii - şi le aşezăm capete de serie. În coloane facem ordine mult mai uşor. După o primă orientare în tabel, apucăm coloanele şi le tragem (procedeul drag and drop) în poziţiile dorite. În principiu, grupele sitului cap-de-serie se aliniază toate la stânga. De aici – lucrurile decurg aproape mecanic. Siturile care au cele mai strânse legături cu capul de serie vor ocupa, pe rânduri, de sus în jos, poziţiile 2, 3 ,4 etc.

Pe tabloul rezultat, care intră pe o pagină A4, se disting, dintr-o privire, grupele rare (care caracterizează un singur sit), de grupele numeroase, întâlnite pe verticală, în numeroase situri. Dacă grupele rare sunt, la rându-le, prost reprezentate numeric, putem fi în prezenţa unei aberaţii morfologice, pe seama căreia nu trebuie făcute teorii; până când un obiect nu “întâlneşte” un altul – rămâne mut şi nesemnificativ. Dacă astfel de grupe au reprezentare numeroasă – atunci suntem în prezenţa unui specific local, şi numai slăbiciunea bazei de date, a cercetării în general, sau a aplicării greşite a metodologiei, mai pot explica lipsa de corespondenţă. Din contră, grupele bine reprezentate pe mai multe situri (sau loturi regionale), reprezintă “coloana vertebrală” a oricărei explicaţii. De aici – e misiunea “istoricului”.

Se pot comenta mai multe despre tabelele de înseriere, dar prefer să o fac la momentul oportun, cu aplicaţia în faţă.

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

ÎNAINTE LA CAPITOLUL 2

---

[64] Opinia publică judecă în termeni relevaţi de un vecin, care mă întreba (intrigat şi iritat): “Da’ voi, arheologii, ce mai căutaţi?!”. În termeni expliciţi, întrebarea cetăţeanului era “Care este rostul vostru?”.

[65] Există nenumărate metode de înseriere; pentru exemplificare, v. MICHELS 1973, capitolul 5 (p. 66-82), BRAINERD 1951, DEETZ & 1965, DEPSEY & 1963, ROBINSON 1951.

[66] Acest procedeu practic nu a fost folosit de această lucrare, pentru că obiectivele propuse se referă la analize pe spaţii mari. Tehnica a fost folosită în studiul monografic Dulceanca (TEODOR 2000, § 7 şi fig. 2).

[67] Aproape toate analizele de la secţiunea IV a Anexelor sunt taxonomii de relaţie.

[68] Pentru exemplificare, v. Anexe, p. 197-200, 253-258.

[69] Aplicaţia la Anexe, p. 259-268. Evident, dacă operăm cu 4 taxonomii, avem nevoie în baza de date de câte un câmp pentru fiecare (minim!).

[70] FUSEK 1994 a, p. 303 (despre colaborarea cu P. Stadler), pentru a-şi promova seriozitatea procedurilor; supărător este numai faptul că expertul de la muzeul vienez nu l-a atenţionat pe arheologul slovac asupra inconsistenţelor sistemului de măsurătoare.

[71] Pentru exemple, v. Anexe, p. 295, 299. Ele vor fi aduse în discuţie, pe larg, spre finalul lucrării.